Duminica 15 martie 2009 la ora 5:oo PM, va canta la biserica noastra Corul "Soli Deo Gloria" alias Corul SLB-ului, cu care ne-am obisnuit in fiecare an sa ne incante inimile prin bisericile din Arad. Peste cateva saptamani, corul, dirijat de prof. Vladimir Cusursuz, are planificata o misiune muzicala in Ucraina.
Oare cadem din vina caracterului nostru schimbator de la o zi la alta? Oare nu cadem pentru ca ne luam de prea multe ori viata prea usor, trecem de la un gand la altul, nu avem siguranta adevarului de multe ori, nu mai distingem binele de rau, alegem raul fara a da macar o sansa binelui, ne razgandim din facerea unui bine si calcam stramb pentru ca pur si simplu a face rau, a gresi premeditat nu mai reprezinta o fapta moral-crestina ci un act al mintii laice, al unei inimi fara Dumnezeu? Unde, in viata noastra isi mai fac aparitia valorile crestine? Unde este constiinta noastra? E oare ingropata langa celelalte ganduri suprimate? Am redus la tacere tot ce ne face sa constientizam ca suntem departe de adevar.
Cadem pentru ca suntem slabi. Cadem pentru ca viata noastra nu depinde in totalitate de Dumnezeu. Cadem pentru ca atunci cand simtim ca ne clatinam, nu cerem ajutor. Cadem, si ni se pare absolut normal sa se intample asta. Cadem pentru ca majoritatea oamenilor fac la fel.
Cauza caderii e lipsa echilibrului. Efectul caderii insa, reflecta gradul consecintei produs de cadere. Rezultatul acesteia este acelasi...durere. Unii realizeaza gravitatea caderii, altii mai putin. Ecoul intrebarii De ce? rasuna mereu ca imn in mintea celor cazuti si nimic nu calmeaza durerea mai bine decat atunci cand recunosc cauza caderii si accepta starea in care sunt, cautand ajutor in bratele unui Dumnezeu vesnic.
Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.
Eclesiastul 11:9
[Utza Lucaci]
Ma gandeam sa las un verset pentru cei care inca mai citesc blogul acesta...cred totusi ca mai sunt cativa...incet, incet, parca se risipeste orice interes pentru orice activitate..."
Ce-i drept e ca toti avem planuri, unii mai mari altii mai mici, accentul cade totusi pe cuvantul "planuri". Iti doresti sa faci ceva si iti faci fie o schita imaginara, fie una palpabila dupa cum ai vrea sa decurga situatia dorita. Macar putin din viitor vrem sa vedem cu totii. Omul e curios prin natura lui, si asta il duce de multe ori la neascultare si mai apoi la greseala sau pacat. Viitorul nu este aratat nicunuia dintre noi, nu avem nevoie sa stim ce ne aduce viitorul, si pentru ca nu stim ce ne aduce ziua de maine, nu putem sa ne bazam pe planurile noastre. Cel mai bun plan pe care poti sa il faci, e sa ai incredere in Domnul, sa ai incredere ca El se ingrijeste de tine tot timpul si nu te uita nici macar in ziua de maine. 1 Petru 1.5 spune "Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta..." asta este promisiuneaTatalui fata de cei credinciosi. Dumnezeul care te-a creat, te si pazeste, nu te abandoneaza, iti e Parinte si se ingrijeste de tine. Nu pune pret pe planurile tale, nu te increde in puterile tale. Nu ai niciuna. Viata ta nu e decat un abur, care se arata putin si apoi piere. Traieste si azi pentru El. Lasa-te in mana Lui, fiind sigur ca te poarta. Dumnezeul harului este cel care te va intari si iti va da putere sa stai neclintit. Cat despre planurile tale?! Daca El ingrijeste si hraneste pasarea ce zboara, cum sa nu aiba tot El grija de cea mai frumoasa creatie, de copilul Lui?!
Uite ca a trecut si anul 2008, am fost la colindat, am petrecut impreuna si seara de Revelion...adevarul e ca am fost mai putini ca de obicei dar asta nu ne-a oprit sa fim impreuna. Anul 2008 parca a fost ceva mai dificil decat anii precedenti, asta din punct de vedere organizatoric. Poate anul 2009 ne aduce si un spirit mai organizatoric si o unitate mai mare. Un citat de Oliver Clement zice asa: Sfântul Duh desăvârşeşte plenitudinea unităţii în diversitate şi a diversităţii în unitate. Chiar daca suntem diversi ca si caractere, asta nu inseamna ca nu putem avea un scop comun, cu pareri si idei diferite care sa duca totusi la acelasi numitor comun.
